Îmi place mai mult să fac dulceață, decât gem, din câteva motive întemeiate (zic eu) pe care le-am scris la o altă rețetă de dulceață, de-a mea. De obicei, dulceața se face cu sirop bine legat, dar acum am renunțat la această idee, pentru că fructele erau foarte coapte și zemoase. Urma să fac dulceața în siropul fructelor...
Am făcut mereu foarte multe dulcețuri, pe care le-am folosit adeseori la torturi și prăjituri, dar acum este prima dată când fac dulceață de zmeură. Deși îmi plac foarte mult aceste fructe speciale, cu un gust absolut minunat, am tot ezitat să fac dulceață, din motive pe care nu vreau să le scriu aici. De această dată am fost oarecum îmbiată de vecini, care au plantație de zmeură, așa că vara aceasta este dedicată acestor fructe miraculoase. Dacă anul acesta n-am reușit să fac dulceață de fragi și de căpșuni, măcar mi-am făcut o mare poftă cu zmeura (de fiecare dată îmi cumpăram, când vedeam în supermarket).
În privința cantității de zahăr este o problemă, mai ales pentru cei care au restricții, sau care vor să renunțe la acest ingredient absolut necesar pentru dulceață. Am consultat și alte rețete și am constatat că există opinii diverse referitoare la acest subiect. Cert este că o cantitate mai mare de zahăr conservă mai bine fructele, iar dulceața se leagă mai repede și nu-și pierde culoarea frumoasă, prin fierbere îndelungată. Ca dependentă de dulciuri, cum mă declar, sincer îmi pare foarte rău de cei care au restricții la zahăr și-i compătimesc pentru sacrificiul pe care trebuie să-l facă. Sper din toată inima să găsească și rețete așa cum le este permis. Aceasta este cu zahăr și mi se pare cea mai bună dulceață, ca gust și aspect, mai ales că fructele care nu erau foarte coapte au rămas întregi...
Din ingredientele de mai jos am făcut 8 borcane de 300 de grame.
Nu am socotit ca timp de preparare perioada în care fructele stau cu zahărul, peste noapte.
Zmeura se alege bine, bob cu bob, de eventual insecte, sau viermișori, se trece sub un jet rapid de apă rece și se lasă la scurs.
Se pune zmeura în straturi alternative cu straturi de zahăr, în vasul în care se va prepara dulceața și se lasă câteva ore, chiar până a doua zi, ca să se scurgă tot sucul și să se dizolve zahărul, măcar parțial.
Se dă vasul la foc mic, până ce se topește tot zahărul, agitându-l ușor, ca să nu strivim fructele, cu lingura.
Când s-a topit tot zahărul, se dă vasul la foc iute și se supraveghează atent, pentru a culege spuma care se ridică deasupra. Se adaugă zeama de lămâie și se mai lasă dulceața la foc iute, până ce se formează iar spumă, pe toată suprafața vasului.
Când spuma acoperă toată suprafața vasului, se diminuează focul de la aragaz și se încearcă dulceața. Se ia cu lingura puțin sirop și se picură încet pe o farfurioară uscată. Când siropul cade bob și nu se împrăștie imediat, dulceața este gata.
Se ia vasul de pe foc, se acoperă cu un șervet curat, umed și se depune într-un loc retras, până ce se răcește complet. Spre deosebire de gem, care se toarnă fierbinte în borcane, dulcețurile se pun în borcane după ce s-au răcit complet.
Borcanele cu dulceață se închid ermetic cu capace curate, pregătite dinainte și se depun în cămară, în loc răcoros, uscat și aerat.
1
Lăsați zmeura să se scurgă bine de apă, după ce ați spălat-o sub jet.
2
Zmeura, pusă în straturi alternative cu zahărul, trebuie să stea câteva ore, chiar până a doua zi. Astfel, sucul lăsat de zmeură va dizolva zahărul, măcar parțial.
3
Adunați și aruncați spuma care se ridică deasupra.
4
Supravegheați atent dulceața, la fierbere, ca să nu se reverse.
5
Adăugați zeama de lămâie spre sfârșitul preparării, iar după un ultim clocot, când spuma se va întinde iarăși pe toată suprafața vasului, luați vasul de pe foc și verificați dacă dulceața este legată suficient.
6
Dacă siropul cade bob și nu se împrăștie, atunci dulceața este gata.
7
Acoperiți vasul cu dulceață cu un șervet curat, umed și adăpostiți-l într-un loc ferit, până ce aceasta se răcește.
8
Puneți dulceața în borcane curate și uscate, după ce s-a răcit complet.
9
Borcanele cu dulceață trebuie depozitate într-un loc răcoros, uscat și aerat.