O poveste de suflet pentru tine...de ziua mamei! Cu mult drag!
MAINILE MAMEI
" Lumea asta e plina de minuni
Si caile Domnului sunt multe si marete;
Dar nimic nu se poate compara
Cu frumusetea mainilor unei mame."
In urma cu cativa ani, cand m-a vizitat mama, m-a rugat sa o insotesc la cumparaturi fiindca avea nevoie de o rochie noua. In general mie nu-mi place sa merg la cumparaturi cu altcineva si nu sunt o persoana rabdatoare, dar am hotarat sa o insotesc pe mama.
Am vizitat aproape toate magazinele cu rochii de femei si mama a probat o multime, respingandu-le pe toate. Pe masura ce orele se scurgeau, eu incepusem sa obosesc si mama se simtea frustrata.
In sfarsit in ultimul magazin, mama a probat o rochie superba albastra din trei piese. Bluza avea o funda la gat si in timp ce ne aflam in cabina o priveam pe mama chinuindu-se sa o incheie. Mainile ei fusesera atat de afectate de artrita incat nu reusea sa le mai miste cum trebuie. Intr-o clipa nerabdarea mea a fost inlocuita de un val de compasiune pentru MAMA.
Mi-am schimbat pozitia, incercand sa-mi ascund lacrimile ce imi curgeau involuntar pe obraji. Revenindu-mi m-am intors spre ea si am ajutat-o sa incheie fundita. Rochia era frumoasa si mama a cumparat-o. Cumparaturile se terminasera, dar intamplarea aceea mi-a ramas intiparita in minte.
In aceea zi m-am tot gandit la cabina de proba si imaginea mainilor mamei imi revenea in minte. Acele maini iubitoare, care ma hranisera, ma imbaiasera si ma consolasera mai presus de toate, se rugasera pentru mine, ma impresionau acum intr-un mod remarcabil.
Mai tarziu, m-am dus in camera mamei, i-am luat mainile in mainile mele, le-am sarutat si spre surprinderea ei, i-am spus ca are cele mai frumoase maini din lume.
Sunt recunoscatoare ca Dumnezeu m-a lasat sa vad cu alti ochi cat de nepretuita poate fi o mama care s-a sacrificat pentru copiii ei.
Nu-mi ramane decat sa ma rog ca, intr-o buna zi, mainile si sufletul meu sa-si castige o frumusete a lor...