Mere coapte

Amintiri din copilarie! Pana prin 2005 am avut soba de teracota cu plita si cuptor.

Ioi, Padre, ce bune or fi fost!
Mi-ai amintit de merele coapte pe plita sobei la mamaita mea

Ştiu despre ce zici, Costel, când eram copil aveam mereu (pe timp de iarnă) cartofi, dovleac, gutui ori mere băgate-n cuptorul sobei.

Done cite mere coapte mai mincam cind eram copil daca as putea as intoarce timpul inapoi

Meri, doar ce-i spuneam lui Costel despre cuptorul sobei din copilărie. Au fost tare bune la gust, culmea, pentru un nebucătar ca mine chiar nimerite.

Babi, timpul nu mai poate fi dat înapoi, dar, când ai timp, spre aducere aminte, poţi coace mere, sunt minunate la gust.

ce bunatate ne-ai adus

Roxana, ziceam azi că vin cu un fel de reţetă, am venit. ))

Imi aduce aminte de copilarie si devin nostalgica pe cat de simple pe atat de bune...doar ca nu-mi aduc aminte ca mama sa fi pus vin

Simona, am specificat în reţetă pentru ce am pus vinul, am spus că-s mai multe metode de prepare chiar. Hmm, tu n-ai citit tot? Da, gustul lor trimite instantaneu la copilărie.

Off, cu merele tale... Nu mai mă leg de faptul că mi-ai furat rețeta, vreau doar să spun, pentru că cu tine-mi permit, că aceste mere coapte răscolesc niște amintiri, nu din copilărie așa cum se întâmplă multora, ci mai recente. Șemineul nostru, în multe seri friguroase de iarnă, a cuprins în jarul săi multe astfel de mere, a făcut ca aroma lor să învăluie întreaga casă și să se contopească cu acordurile de chitară.

Si mie imi statea capul la asa ceva azi

Am citit tot Padre si introducere si tot, tot eu am zis doar, ca mama mea nu punea vin, atat

Ducesa, ştiu, iar tu ştii bine că ştiu, mult mai mult decât mulţi cei ce citesc aici. Nu ştiu dacă trebuie să-mi pară rău că ţi-am răscolit nişte amintiri ori dacă bine, gândind că-s amintiri plăcute. Vezi tu, şi eu, când intru în câte o casă, mirosul ori poate vreu obiect anume îmi aduce aminte de nişte timpuri apuse dar încă vii, de timpuri ce se permanentizează cu fiecare gând ori vorbă spusă în numele lor. Şemineul l-am văzut, chitara am văzut-o dar n-am auzit-o... . Următoarea reţetă elaborată e a ta.

Mihaela, vezi, tu ai stat prea mult pe gânduri, la mine a dictat pofta. ))

Simona, vezi, acum poţi face reţeta mea, că nu e otrăvitoare deloc, să ştii. )

Extraordinar,mirobolant,nemaipomenit....o reteta de milioane si doar 5 mere ca la chiori,de parca n-ai avea mere mai multe....

imi plac la nebunie!!!

Cleme, am luat şi eu model de aici, de pe site, unde se mănâncă aşa, cât ciuguleşte o vrăbiuţă. )) Tura viitoare, când nu mai fac poze, am să pun o tavă mare la cuptor, cu vreo 20 de mere, să ştiu pentru ce ard gazul

Any, păi tu ai făcut o grămadă de bunătăţi, crezi că-s mai bune merele mele?

Cred ca este unul dintre cele mai minunate deserturi de toamna ...Mie deja imi miroase a mere coapte ...Arata splendid pentru gustul meu

bune bune

No, din astea nu am mâncat, niciodată Așa că servesc cu încredere de la tine

Ruxy, nu merit aşa aprecieri, dar, nu te pot contrazice când vine vorba de bunul lor gust, de minunata lor savoare. Mulţumesc frumos!

Vladimir, chiar bune. Mulţumesc! Mergea un vin şi înainte, nu?