As vrea sa va povestesc despre un loc minunat pe care l-am descoperit in vara acestui an, in una din peregrinarile noastre prin “Romania pitoreasca”.
Cum vara e arsita mare, evadam din Bucuresti de cate ori ne ingaduie timpul, fie pentru o zi, fie pentru doua si o luam pe carari de munte, mereu altele, sa ne incarcam plamanii cu aer curat si sufletul cu liniste si bucurie. Trecand odata prin Azuga in drum spre casa, mi-a sarit in ochi un indicator catre Cramele Rhein. La vremea aceea nu stiam mare lucru despre ele, dar am inceput sa scotocesc dupa informatii…
Ocazia perfecta s-a ivit la aniversarea zilei de nastere a sotului meu, caruia voiam sa-i pregatesc ceva deosebit, sa-i ramana in amintire multa vreme… Si am reusit! J
Am luat legatura cu o doamna tare draguta (persoana de contact de pe site-ul lor) pe care am cunoscut-o ulterior si cu care am facut toate aranjamentele: un tur al cramelor, o degustare de vin spumant si o masa speciala in restaurantul lor.
• Eleonora Pinta
Phone: +40 244 326 560
Mobile: +40 742 205 537
e-mail: [email protected]
La pensiune se ajunge foarte usor, deviind la dreapta din DN si urmand indicatoarele. Dincolo de portile mari, din fier forjat, drumul coboara printre brazi inalti, dezvaluind ochilor intregul “domeniu”. Cateva cladiri de o parte si de alta, care cuprind restaurantul, pivnitele si magazinul , iar in fata pensiunea. Totul e zugravit in alb curat, ferestre mici cu cercevele, ca la casa bunicilor, muscate curgatoare agatate din loc in loc, cateva mese in curte, flori ce marginesc aleile si mult spatiu verde. Dincolo de ele este padurea si dincolo de padure se vad crestele inzapezite ale Bucegilor.
Aflam ca de tot complexul se ocupa o mana de oameni doar, care isi impart treburile ca intr-o familie. Aranjeaza camerele pensiunii, pregatesc mancarea in restaurant, servesc la mese, dupa care cobora in pivnite sa “grijeasca” de sticlele de sampanie. Doamna Nori, managerul locului ne insoteste intr-un tur al cramelor.
In pivnitele de la Azuga se produc 200.000 de sticle de sampanie pe an, dupa metoda frantuzeasca, a imbutelierii in sticle. Se fac cupaje din mai multe soiuri de vinuri, se toarna in sticle, se adauga drojdii si de aici incepe un proces tehnologic indelungat, ce dureaza pana la trei ani. Totul se face mai mult manual. Povestile se tes una dupa alta si noi ascultam si privim in toate partile cu nesat, curiosi si nestiutori cum suntem… La final am degustat trei sortimente de sampanie si am mai fi zabovit, dar pe gazda noastra o mai asteaptau si alte treburi, iar pe noi masa de sarbatoare...
Atmosfera din restaurant e tare placuta. Totul emana simplitate si bun gust. Un semineu mare imparte incaperea in doua, pe jos sunt covoare persane, iar pe margini cateva canapele strajuite de veioze si cate un bufet plin cu toate cele trebuitoare servirii mesei. Ai impresia ca te afli oaspete in casa cuiva…Ce sa va mai spun, mancarurile au fost delicioase, gazdele minunate, asa ca ne-am propus sa ne intoarcem la ei. Lucru care chiar s-a intamplat, acum, mai spre final de toamna. cand am reusit sa gasim si camere libere in pensiune.
Gazdele organizeaza din cand in cand diverse evenimente, ocazie cu care ofera discount-uri la cazare si la vinurile pe care le comercializeaza.
De exemplu, in week-endul ce urmeaza, organizeaza o “Seara romaneasca”, cu vinuri alese si mancaruri romanesti de altadata, in strune de vioara, dupa cum prezinta ei evenimentul. Sa va insir doar cateva nume de mancaruri din meniu si sunt sigura ca v-am starnit poftele: Tarta cu vinete ca la Cernavoda, Rulada de ardei copti, Vitel Burghez cu garnitura de prune uscate, bucate stropite cu cateva sortimente de vin bine alese de gazde pentru fiecare fel de mancare in parte.
Restul il las in seama imaginatiei voastre. Ce va pot spune e ca nu veti regreta deloc daca veti da curs invitatiei…
