Este absolvent al unui liceu industrial , la o clasa de matematica-fizica, dar singura sclipire in domeniu i se datoreaza unui unchi , profesor , care l-a meditat cu asiduitate. In lipsa de probe va invit sa mergem pe varianta oficiala si sa facem abstractie de faptul ca a avut ghinionul sa prospere numai in intreprinderi de stat falimentare, recunoscute pentru modul in care se fac angajarile si promovarile.
A reusit performanta ca, in timp ce fabrica unde lucra avea pierderi tot mai mari, el sa avanseze in doar cativa ani pana la limita maxima de salarizare in meseria pe care o practica. Ce pacat ca fabrica nu i-a urmat exemplul in activitatea profitabila si ca, pe cat de repede ii crestea lui salariul, pe atat de repede s-a indreptat aceasta spre insolventa. A avut norocul sa nu traiasca ultimele zile de agonie ale fabricii deoarece directorul, care avea capacitatea de a-i aprecia la adevarata valoare munca, a parasit fotoliul din care ordona cresterile salariale. Noii sefi (firesc, cand pleaca managerul se schimba viziunea si ce era bun inainte devine de netolerat ) nu l-au apreciat la adevarata valoare, dar ce rost are sa aflam toate amanuntele sordide care nu ne-ar imbunatati cu nimic experienta de viata si conceptia cum ca fiecare sef vine cu neamurile si prietenii lui.
Dintr-un meserias de cinci stele, care avansase in cativa ani cum putini au fost in stare intr-o viata, a ajuns sa se intoarca la indeletnicirea stramoseasca de cultivator de tomate. A fost perioada cea mai fasta din punct de vedere financiar, pentru ca omul e muncitor de fel. S-a angajat si la un patron pe post de impinge-sticle in magazie, apoi vanzator la alt patron, pentru ca nesimtitii astia nu-s ca directorul acela, care stia sa respecte oamenii la adevarata lor valoare.
Dar Dumnezeu a ascultat rugile lui si ale sotiei (oameni cu frica lui Dumnezeu, frecventeaza in mod regulat biserica ) si le-a adus o persoana draga lor intr-o functie de raspundere intr-o alta societate de stat, acolo unde oamenii ca ei sunt respectati, promovati si remunerati pe masura. Din nou si-a demonstrat capacitatea de a urca treptele ierarhice voiniceste, in cativa ani cat nu reusesc altii intr-o viata. Mai aproape fiind de batranete, a inceput sa se destepte, in mod firesc, cu varsta si s-a inscris la o facultate . Ar fi primit din nou categoria maxima la serviciu, asa cum merita un om capabil ca el, dar ghinionul pandea din umbra si intreprinderea de stat, care mergea la fel de bine ca fosta fabrica, nu l-a mai putut rasplati pe masura calitatilor sale. Omul e frustrat, s-a lasat si de fumat pentru a-si demonstra cat mai convingator calitatile in fata superiorilor. Chiar daca a reusit, la fel ca pe timpurile fostei fabrici ( devenita intre timp supermarket de succes ), sa fie ocolit de desele restructurari, pentru ca, desi venit de doar cativa ani, era mult mai capabil decat cei care munceau de o viata acolo. Drept urmare, dupa ce a aparut dansul cu competenta-i irezistibila , ceilalti nu au mai putut face fata competitiei devastatoare. Are cerbicia rasei din care provine! Baga capul in pamant si e in stare sa-l are numai prin forta bratelor. Nu intelege de ce nu are succes societatea unde este angajat. Lucreaza intr-un domeniu unde e nevoie de cultura generala, de cunostinte solide de legislatie, de limbi straine. La limbi straine poate trece cu succes limba romana, dar nicio firma concurenta, privata fiind, nu i-ar lua in seama talentele si calitatile deosebite care nu se pot manifesta la adevarata lor valoare decat intr-o institutie de stat. Cati cunoscatori de limbi straine si cu cunostinte juridice solide stiu sa zugraveasca, sa puna gresie, faianta sau sa mulga vaca ? Astia nu numai ca nu stiu cum se vine la sef in vizita dar, de regula, nu stiu nici macar unde sta acesta. Aiuritii astia , buni la nimic, nu stiu nici macar ce inseamna sa provii dintr-un sat bogat , unde iarba-i grasa si branza-i gustoasa (n-am gasit alta rima ), iar porcii ard de nerabdare sa fie sacrificati spre bunastarea familiei .
Zilele sunt din ce in ce mai lungi dar ... numarate, la societatea de stat unde sefii stiu sa-i aprecieze pe oamenii cu adevarat capabili. Omul face eforturi din ce in ce mai eroice. A aflat, la cinci ani de la aderarea Romaniei la Uniunea Europeana , ca nu mai sunt granite in interiorul acestei uniuni. Bucuros de noua informatie, este tot timpul dedicat slujbei, pacat ca firma de stat nu reuseste decat sa-si mareasca pierderile, desi omul , muncitor, n-are nicio vina, este chiar nevinovat din toate punctele de vedere ... El este un angajat model , nu ca altii care nu trebuie sa faca niciun efort pentru a fi pe placul sefilor , pe motiv de pedigree mai valoros decat al sau. De vina sunt sefii astia care nu se mai satura si cer din ce in ce mai mult, de nici macar placerea fumatului nu si-o mai permite.
Din cand in cand se scarpina in teasta-i tot mai plesuva ...”-De ce oare n-am si eu noroc sa am parte de o institutie de stat care sa nu dea faliment ?” A fost ajutat de multe ori si a rasplatit tocmai pe dos de cum suna predicile preotului caruia ii soarbe vorbele. Uneori, pana sa fie asa de stresat de ziua de maine, se scuza spunand ca o face fara sa vrea. Acum nu mai are nicio remuscare, probabil pentru ca s-a spovedit si impartasit, i-au fost iertate toate pacatele si e decis sa mearga si la urmatoarea spovedanie, deci , pana la Judecata de Apoi, are timp sa mai faca, fara voie desigur, altele noi. Sa-i spuna cineva ca nu exista institutie de stat care sa-i recunoasca meritele si sa fie si rentabila? Oare nu ar fi o lipsa de respect fata de un coleg pentru care seful a fost dispus sa riste semnarea unui contract de munca( pe durata determinata , e drept , dar angajatorul era un Penitenciar necunoscut ) , numai sa nu se lipseasca de competenta-i de neinlocuit? Sigur vor mai fi restructurari, dar ce te faci ca au mai ramas numai oameni de neinlocuit, fara de care treburile nu ar mai merge asa de bine ca pana acum? Daca Dumnezeu nu va tine cont de rugile sale si nici de eforturile pentru care a trebuit sa se spovedeasca mai des ? La cultivatul tomatelor nu vrea sa se intoarca, pentru ca in mediul in care a trait el, generatiile de dinainte, la varsta lui, stateau ca niste pasi la marginea tarlalei si isi rasuceau mustata, multumiti de cum munceau copiii. Acum , copiii, care au fost educati in dispretul fata de munca pe pamantul mostenit din mosi – stramosi, sunt in Spania.
Mai sunt oare institutii de stat unde competenta sa fie recompensata la adevarata valoare ?
---------------------------------------------------------------------------------------------
Ar putea fi povestea oricaruia dintre noi, asa ca va rog mult sa-l ajutati. Va rog mult sa-i ajutati pe toti angajatii aflati in situatii asemanatoare, caci numai ei stiu ce compromisuri au facut pentru a avea de unde sa se intoarca seara acasa!
