Desi am castigat bine ani buni, prosperitatea mea nu a fost resimtita in aceeasi masura de firava economie a targului in care locuiesc.Numai eu stiu cum mi-am castigat banii si am preferat sa fac achizitiile importante din acele locuri unde clientul anonim este rege.
De ce?Sunt convins ca nimeni nu este interesat sa aiba toti clientii multumiti.Nu cred in efectul educativ al organelor de control deoarece controalele nu pot suplini lipsa celor sapte ani de acasa, nu mai cred nici in reclamatii la sediul firmelor (totusi uneori le fac) pentru ca tupeul si nesimtirea sunt direct proportionale cu gradul de protectie al cine stie carui sef sau patron.
Nu apelez la relatii decat cand nu am incotro:am coada sus si cunosc psihologia celor care iti acorda un mic avantaj de ajunge sa iti iasa pe nas.Tocmai mi s-au inapoiat niste bani fara sa mai prezint buletinul dupa ce am fost mustruluit bine ca de la sef la subaltern pentru ca nu am fost suficient de vigilent cazand in capcana supermarketurilor care pun un pret mai mic la un produs dar pe raft adauga un produs la un pret mult mai mare.Nu mai vorbesc despre desele situatii cand unu-i pretul la raft si altul la casa.
Daca locuiti tot intr-un oras mic cred ca suntem colegi de suferinta, bieti cobai captivi neavand multe alternative, asa ca:hai sictir clientule, maine tot la mine ai sa vii!
super buni 
